— Nu arunca carnea expirată — o speli, o condimentezi și le-o gătești prietenilor mei, lor oricum nu le pasă ce mănâncă! — a spus Ștefan cu un zâmbet batjocoritor, punând pachetul înapoi în frigider…
Vineri, Ștefan și-a sunat soția chiar înainte de sfârșitul turei ei și i-a spus că, seara, urmau să vină la ei patru dintre prietenii lui.
— De ce îmi spui abia acum? — a întrebat Maria, închizând programul de lucru.
— Pentru că abia acum ne-am hotărât. Cumpără ceva pentru masă și gătește carnea.
— Nu ajung acasă înainte de șapte.
— Ei vin la opt. Îți ajunge o oră.
— Și cine trebuie să facă ordine în apartament?
— E aproape curat. Ștergi masa, dai cu aspiratorul pe lângă canapea — și gata.
Maria s-a uitat la ceas și a oftat apăsat. În ultimele două săptămâni lucrase în locul unei colege bolnave, ajungea acasă epuizată, iar Ștefan stătea în fiecare seară în fața televizorului și se plângea că cina era servită prea târziu.
— Dacă tu ai invitat musafiri, ocupă-te singur de mâncare.
— Ce să le pun pe masă? Pâine tăiată?
— Comandă mâncare gata făcută.
— Ai văzut prețurile? De ce să aruncăm bani pe fereastră, când am soție acasă?
Maria a încheiat apelul fără să-i răspundă. Pe drumul spre casă, totuși, a intrat într-un magazin, a cumpărat legume, brânză, pâine și două pachete de piept de pui proaspăt. Nu voia să facă scandal de față cu alții, deși obiceiul soțului de a dispune de timpul ei o irita tot mai tare.
Ștefan și-a întâmpinat soția la ușă.
— În sfârșit. Deja credeam că întârzii intenționat.
El apucase să facă duș, să se schimbe și să pună băuturile la rece. În bucătărie se afla un pachet deschis de covrigei sărați, dar nu pregătise nimic altceva pentru sosirea prietenilor.
— Ia aspiratorul, iar eu tai între timp brânza — a propus Maria.
— Tocmai mi-am pus o cămașă curată.
— Atunci schimbă-te.
— Nu începe. Ție îți ia cinci minute.
Cât timp Maria făcea curat, Ștefan se plimba prin apartament cu telefonul în mână, alegând muzica și trimițând mesaje prietenilor. Apoi a deschis frigiderul și a întrebat nemulțumit:
— De ce ai cumpărat piept de pui? Avem carne.
A scos de pe raftul de jos un pachet gros, pe care Maria nu-l observase înainte.
— Ce e asta?
— Carne de porc. Am luat-o ieri la o reducere bună.
— De ce are culoarea asta?
— E o culoare normală. Doar a stat în frigiderul magazinului.
Maria a deschis pachetul și s-a tras imediat înapoi. Carnea emana un miros greu, acru. Pe fundul ambalajului se strânsese un lichid tulbure, iar marginile unora dintre bucăți se închiseseră la culoare.
— Asta nu se poate găti.
— Nu mai inventa. Spal-o cu apă rece.
— De unde ai cumpărat-o?
Ștefan a numit un mic magazin de lângă locul lui de muncă. După spusele lui, vânzătorul îi oferise o reducere mare, fiindcă termenul de valabilitate era aproape de final.
— Era aproape de final sau deja expirase?
— Ce contează? A stat tot timpul la frigider.
Maria a găsit eticheta și s-a uitat la dată.
— Termenul a expirat acum trei zile.
— Dar eu am cumpărat-o abia ieri.
— Asta înseamnă că ți-au vândut carne stricată.
— Vânzătorul a spus că e bună.
— Voia să scape de ea.
Ștefan a strâmbat din nas și a început să-și convingă soția că mirosul neplăcut va dispărea după spălare. A propus să pună mai mult usturoi, piper și sos.
— Condimentele nu fac carnea stricată sigură pentru consum.
— Pe vremuri oamenii trăiau fără frigidere și nu pățeau nimic.
— Și se otrăveau mult mai des.
Maria a împachetat pachetul și s-a îndreptat spre coșul de gunoi, dar Ștefan i l-a smuls din mâini.
— Măcar știi câtă carne e aici?
— Știu de câte medicamente ar putea fi nevoie după o asemenea cină.
— Iar faci dramă. Am dat bani pe ea și nu permit să fie aruncată.
A pus pachetul înapoi în frigider, chiar lângă produsele proaspete. Maria l-a scos din nou și l-a pus în chiuvetă.
— E stricată. Nu e nimic de discutat.
— Doar că tu ești obișnuită să risipești bani.
— Am cumpărat piept de pui proaspăt din banii mei.
— Îl păstrăm pentru noi, pentru mâine.
Maria nu a înțeles imediat sensul spuselor lui.
— Ce înseamnă „pentru noi”?
— Exact asta. Carnea bună o mâncăm noi, iar pe asta o gătim azi. În sos, nimeni nu va observa diferența.
— Ai de gând să-ți hrănești prietenii cu carne expirată?
Ștefan a zâmbit batjocoritor.
— Ei vin să bea, nu să verifice datele de pe ambalaje.
— Și de asta pot fi otrăviți?
— Termină cu cuvântul ăsta. Dacă o prăjim bine, va fi în regulă.
Maria a aruncat hotărâtă pachetul în coș. Ștefan l-a scos imediat, l-a inspectat și l-a pus pe masă.
— Pachetul e închis, nu i s-a întâmplat nimic.
— Te comporți anormal.
— Anormal e să arunci mâncare din cauza unor cifre de pe etichetă.
Mai rămăsese mai puțin de o oră până la venirea invitaților. Maria a început să gătească pieptul de pui, iar Ștefan a continuat să se învârtă pe lângă ea, plângându-se de risipa soției. Socotea câte porții ar fi ieșit din carnea de porc și îi cerea să pună puiul proaspăt înapoi în frigider.
— Tu ai mânca această carne? — a întrebat Maria.
— Eu nu vreau porc azi.
— Bineînțeles. Pentru tine ai păstrat ceva proaspăt.
— Ce treabă ai tu cu ce mănânc eu?
— Atunci sună-ți prietenii și spune-le cinstit că vrei să-i hrănești cu carne expirată.
— De ce să le strici cheful înainte de întâlnire?
Maria a stins aragazul.
— Dacă mai scoți o dată pachetul ăsta, gătește singur cina.
Ștefan i-a răspuns că se va descurca perfect și fără ea. A luat un cuțit, a tăiat o bucățică și a dus-o spre chiuvetă. Totuși, mirosul devenise și mai puternic. Pentru o clipă, chipul lui Ștefan s-a schimbat, dar s-a întors repede, ca soția să nu observe.
— Și unde e ceva atât de îngrozitor aici? — a întrebat el.
— Nici măcar tu nu poți să o miroși.
— După marinadă, o să dispară totul.
În acel moment s-a auzit soneria de la ușă. Prietenii veniseră mai devreme decât stabiliseră. Din hol s-au auzit voci puternice și râsete.
Ștefan a învelit grăbit carnea, de parcă se temea ca musafirii să nu-i vadă starea. Maria a deschis fereastra și a aruncat șervețelul de pe tocător, pe care stătuse bucata de carne.
— Servește puiul — a spus ea încet. — Iar pachetul ăsta îl arunc chiar acum.
Zâmbetul a dispărut de pe chipul lui Ștefan. A apucat pachetul, a deschis frigiderul și l-a pus demonstrativ pe raftul de sus.
— Nu arunca carnea expirată — o speli, o condimentezi și le-o gătești prietenilor mei, lor oricum nu le pasă ce mănâncă! — a spus Ștefan cu un zâmbet batjocoritor, punând pachetul înapoi în frigider…
Ștefan a trântit ușa frigiderului și s-a îndreptat spre hol ca să-și întâmpine musafirii. După câteva secunde, de acolo s-au auzit salutări zgomotoase, glume și clinchet de sticle. Maria a rămas în bucătărie, privind spre frigider.
Nu-i venea să creadă că soțul ei era cu adevărat pregătit să hrănească oameni apropiați cu carne stricată doar ca să nu recunoască faptul că făcuse o cumpărătură proastă.
După un minut, Daniel a băgat capul în bucătărie.
— Maria, ai nevoie de ajutor? Azi am venit cu poftă zdravănă de mâncare.
— Cina e aproape gata. Doar puiul mai are nevoie de puțin timp.
— Ștefan spunea că va fi porc.
Înainte ca Maria să apuce să răspundă, a apărut soțul ei.
— Carnea de porc nu a apucat să se marineze — a spus el repede. — Așa că facem pui.
— Carnea de porc e stricată — a precizat calm Maria.
Zâmbetul a dispărut de pe fața lui Ștefan.
— Nu începe de față cu musafirii.
Daniel și-a mutat privirea de la unul dintre soți la celălalt.
— Cum adică stricată?
— În niciun fel — a intervenit Ștefan. — Carnea a expirat ieri, iar Maria a făcut deja o criză.
— Acum trei zile — l-a corectat soția. — S-a închis la culoare și miroase atât de rău, încât a trebuit să deschidem geamul. Ștefan vrea s-o spele, s-o acopere cu condimente și să v-o servească vouă.
Din living s-au auzit vocile celorlalți bărbați. Daniel s-a încruntat.
— Vorbești serios?
— Ea exagerează! — a răspuns Ștefan iritat. — Carnea a stat în frigider. După ce o prăjim bine, nu se întâmplă nimic.
Daniel a deschis ușa frigiderului și a văzut imediat pachetul de pe raftul de sus. Când a ridicat puțin marginea ambalajului, mirosul acru s-a răspândit din nou prin bucătărie.
— Închide frigiderul — l-a rugat Maria.
Daniel a pus repede pachetul la loc.
— Cu asta nu poți hrăni oameni.
— Și tu ești de aceeași părere, — a zâmbit ironic Ștefan. — Toți au devenit prea sensibili.
— Soția mea a ajuns la spital acum doi ani după o salată cu sos alterat. Știu foarte bine unde duce o asemenea atitudine față de alimente.
În bucătărie au intrat Robert și Victor. Auzind ultimele cuvinte, au început să întrebe ce se întâmplase. Ștefan a încercat să facă o glumă, însă Daniel le povestise deja despre carne.
— Stai puțin — nu a înțeles Victor. — Ai cumpărat intenționat carne de porc expirată pentru noi?
— Am cumpărat-o pentru acasă! — s-a înroșit Ștefan. — Doar că am decis să nu arunc un produs bun.
— Un produs bun nu împuțește toată bucătăria.
Robert a deschis frigiderul, a văzut pachetul și a închis imediat ușa.
— Ștefan, tu chiar aveai de gând să mănânci asta?
— Eu voiam pui azi.
Bărbații s-au privit între ei. Nici măcar Maria nu mai avea nevoie să explice ce însemna răspunsul lui.
Ștefan a simțit că pierde controlul asupra situației și și-a acuzat soția că vrea să-l facă de rușine. După spusele lui, Maria umflase intenționat un scandal din cauza unei mici economii și îi întorsese prietenii împotriva gazdei.
— Ei îi place mereu să arunce banii — a spus el. — Vede o dată pe ambalaj și duce totul direct la gunoi.
— Data nu este problema principală aici — a răspuns Daniel. — Carnea e deja stricată.
— Dacă ești atât de deștept, comandă mâncare pe banii tăi.
În încăpere s-a lăsat liniștea.
Maria a stins cuptorul, a scos tava cu puiul proaspăt și a pus-o pe masă.
— Cina e gata. Ajunge pentru toată lumea.
— Iar carnea de porc o păstrezi pentru mâine? — a întrebat sarcastic Ștefan.
— Nu.
A luat pachetul, l-a pus într-o altă pungă groasă și a legat-o. Ștefan a încercat să-i blocheze drumul.
— Ți-am interzis să o arunci!
— Atunci gătește-o pentru tine și mănânc-o de față cu noi.
— Nu am de gând să particip la spectacolul tău.
— Pentru că tu însuți înțelegi că e periculoasă.
Maria a dus pachetul la tomberonul de afară. Când s-a întors, Ștefan stătea deja la masă și se plângea prietenilor de soția lui. Spunea că muncește mult, plătește alimentele, iar ea nu apreciază banii.
— Ai cumpărat carnea asta la reducere fiindcă era expirată — i-a amintit Maria.
— Termenul a expirat după ce am cumpărat-o.
— Tu însuți ai spus că ai luat-o ieri. Pe ambalaj era o dată de acum trei zile.
Robert și-a lăsat furculița jos.
— Deci vânzătorul doar te-a convins să iei un produs pe care ar fi trebuit să-l scoată de la vânzare?
Ștefan s-a înroșit.
— A spus că e bună.
— Și ai crezut un vânzător necunoscut, dar nu ți-ai crezut propria soție și nici ochii?
Cina a continuat, dar veselia de mai devreme dispăruse. Prietenii mâncau puiul, însă reveneau mereu la cele întâmplate. Îi deranjase în mod deosebit nu carnea stricată în sine, ci fraza lui Ștefan că lor oricum nu le pasă ce mănâncă.
— Chiar ai spus asta? — l-a întrebat Victor.
Maria a tăcut, oferindu-i soțului ocazia să răspundă singur.
— A fost o glumă.
— O glumă interesantă — a remarcat sec Daniel.
Peste o oră, musafirii au plecat. De obicei stăteau până după miezul nopții, însă de data aceasta fiecare a găsit un motiv să plece mai devreme. Ștefan i-a condus și s-a întors în bucătărie furios.
— Ești mulțumită? Ai stricat seara.
— Eu nu am cumpărat carne expirată și nu am propus să-ți hrănești prietenii cu ea.
— Trebuia doar să gătești puiul în tăcere. De ce le-ai povestit despre discuția noastră?
— Ca să nu scoți mai târziu carnea de porc și să nu încerci s-o pui pe masă.
— Nu aș fi făcut așa ceva!
— Acum zece minute exact asta cereai.
Ștefan și-a numit soția trădătoare. A declarat că certurile din familie nu trebuie discutate cu străinii, apoi i-a cerut să-i înapoieze banii pentru carnea aruncată.
— Bine — a fost de acord Maria, pe neașteptate. — Mâine mergem împreună la magazinul acela. Îi arăți vânzătorului bonul și pachetul, dacă le mai ai, și ceri banii înapoi pentru marfa stricată.
— Nu am de gând să mă cert în magazin pentru un fleac.
— Atunci nu e vorba despre bani. Pur și simplu ai vrut să mă obligi să gătesc ceva ce ție ți-ar fi fost teamă să mănânci.
Ștefan nu a răspuns nimic.
A doua zi, Daniel a scris în grupul lor că nu mai vrea să se adune la Ștefan. Victor l-a susținut și a propus să se întâlnească la o cafenea, unde fiecare să-și plătească singur comanda. Robert a ieșit cu totul din conversație.
Ștefan și-a acuzat din nou soția.
— Din cauza ta, prietenii mă consideră acum un prost zgârcit.
— Ei au tras concluzia din cuvintele și faptele tale.
— Trebuia să mă susții.
— Să te susțin înseamnă să te avertizez că faci o prostie. Am făcut-o. Tu nu m-ai ascultat.
Câteva zile, Ștefan a mâncat demonstrativ separat. Cumpăra cele mai ieftine produse, lăsa bonurile pe masă și, în fiecare seară, povestea cât economisise. Maria nu se certa cu el. Gătea doar pentru ea și a încetat să mai arunce ceea ce el lăsa să se strice în frigider.
După o săptămână, pe raftul de jos a apărut un borcan deschis cu sos. Peste alte câteva zile, acesta s-a acoperit de mucegai.
— De ce nu l-ai aruncat? — s-a revoltat Ștefan.
— Mi-ai interzis să dispun de produsele pe care le-ai cumpărat tu.
— Dar se vede clar că sosul e stricat!
— Dă mucegaiul la o parte, adaugă condimente. Pe vremuri oamenii trăiau fără frigidere.
Ștefan și-a recunoscut propriile cuvinte și a aruncat borcanul în tăcere.
Totuși, un singur astfel de incident nu a fost suficient. A continuat să cumpere produse la reduceri uriașe, fără să le verifice starea. În congelator au apărut pachete a căror proveniență Maria nu o cunoștea, iar frigiderul s-a umplut din nou cu produse aproape expirate.
Atunci, ea și-a eliberat un raft pentru sine.
— Aici vor fi produsele mele. De restul te ocupi singur.
— Acum o să împărțim până și mâncarea?
— Atâta timp cât consideri normal să mă obligi să gătesc produse stricate — da.
La început, Ștefan numea ironic acel raft „magazinul privat al Mariei”. Dar curând s-a dovedit că economia lui îl costa mai mult. Cumpăra mai mult decât putea mânca, jumătate dintre produse se stricau, iar ce rămânea trebuia aruncat. Uneori, după muncă, descoperea că nu avea din ce să pregătească cina, deși dimineața frigiderul păruse plin.
Maria cumpăra mai puțin, făcea o listă și folosea produsele la timp. La sfârșitul lunii, i-a arătat soțului bonurile.
— Am cheltuit mai puțin decât tine, deși nu am cumpărat niciodată produse expirate.
Ștefan a recalcultat sumele cu neîncredere.
— Nu ai trecut ceva aici.
— Toate cumpărăturile sunt în aplicația bancară. Poți verifica.
S-a dovedit că reducerile, prin ele însele, nu ajutau la economisire. Ștefan doar aducea acasă ceea ce magazinul voia să vândă mai repede, apoi încerca să-și oblige soția să inventeze cum să folosească acele produse.
După câteva săptămâni, Daniel a întâlnit-o întâmplător pe Maria lângă magazin. A întrebat-o ce mai fac și i-a mărturisit că încă era supărat pe prietenul lui.
— Dacă Ștefan ar fi mâncat el însuși carnea aceea, aș fi crezut că pur și simplu nu înțelege riscul. Dar și-a păstrat puiul proaspăt, iar carnea de porc expirată voia să ne-o servească nouă.
În aceeași seară, Maria i-a povestit soțului conversația.
— Daniel e prea sensibil — a mormăit Ștefan.
— El a înțeles esențialul: știai foarte bine că acea carne era rea.
Ștefan a tăcut mult timp. Să piardă întâlnirile cu prietenii din cauza unui pachet de carne de porc ieftină s-a dovedit mai neplăcut decât se așteptase. Bărbații continuau să vorbească între ei, dar pe el nu-l mai chemau primul și nu mai aveau încredere să organizeze mese.
În cele din urmă, Ștefan l-a sunat chiar el pe Daniel. Conversația a durat doar câteva minute. Nu a încercat să se justifice prin vânzător sau prin data de pe ambalaj. Pentru prima dată, a recunoscut sincer că voise să economisească pe seama altora și că se purtase mârșăvește.
Peste câteva zile, prietenii s-au întâlnit într-o cafenea mică. Ștefan a plătit comanda tuturor, deși înainte propunea mereu să împartă nota până la ultimul ban. Încrederea nu s-a întors imediat, dar bărbații au văzut că măcar înțelesese motivul indignării lor.
Acasă, regulile s-au schimbat și ele. Ștefan nu mai aducea produse dubioase fără să discute cu soția lui și nu-i mai cerea să le salveze cu condimente. Dacă o cumpărătură se dovedea nereușită, el însuși o returna la magazin sau o arunca.
Maria nu considera asta o mare victorie. Să nu hrănești oameni cu carne stricată nu era o realizare, ci o responsabilitate firească.
Dar seara aceea l-a scăpat pentru totdeauna pe Ștefan de un gând comod: că îi poți servi unui om orice, atâta vreme cât e musafir și nu vede ambalajul.
Pentru că prietenii veniseră la el acasă nu pentru mâncare gratis.
Și cu siguranță nu ca să plătească cu propria sănătate pentru zgârcenia gazdei.
