— Dacă nu-ți place baia murdară, spal-o! Eu nu am de gând să-mi pierd weekendurile cu asemenea prostii! — a declarat Mihai, aruncând un prosop ud pe podea…
Ana observase murdăria din baie încă de luni. Pe oglindă rămăseseră stropi de pastă de dinți, lângă chiuvetă zăceau fire de păr tăiate, iar pe fundul căzii se vedeau urme întunecate de la bocancii de lucru ai lui Mihai.
Duminică, el își spălase în baie cizmele de cauciuc după o partidă de pescuit. Ana îi ceruse să clătească imediat cada, însă soțul spusese că o va face mai târziu.
Trecuseră patru zile. Urmele murdare apucaseră să se usuce.
— Mihai, ai promis că speli cada, i-a amintit Ana dimineața.
— Întârzii.
— Diseară?
— Vedem.
Seara, el a venit obosit, a luat cina și s-a întins pe canapea. Când Ana a adus iar vorba despre curățenie, Mihai a dat televizorul mai tare.
— E treabă de cinci minute, a spus el.
— Atunci alocă-i cinci minute.
— Am muncit toată ziua.
— Și eu.
— Tu lucrezi la birou. Stai la căldură.
Ana și-a privit soțul. Ziua ei de muncă dura la fel de mult, iar după aceea cumpăra alimente, gătea și pornea mașina de spălat. Mihai considera treburile casei o formă de odihnă, pentru că aproape niciodată nu se ocupa el de ele.
La început, lucrurile erau împărțite altfel. După nuntă, soțul spăla vasele, dădea cu aspiratorul și făcea curat în baie. Apoi a început să stea tot mai des peste program, să uite și să promită că va face mai târziu.
Treptat, „mai târziu” s-a transformat în „fă tu, dacă te deranjează”.
Dacă se adunau vase în chiuvetă, Mihai punea liniștit o farfurie nouă deasupra. Dacă rămânea fără cămăși curate, o întreba de ce Ana nu pornise mașina de spălat la timp. Când vedea sacul de gunoi plin, trecea pe lângă el și aștepta ca soția să-l ducă dimineața la tomberon.
— Tu observi mai repede dezordinea, explica el. Eu am o altă atitudine față de curățenie.
Însă Mihai voia să poarte haine proaspăt spălate, prefera să mănânce la o masă curată și invita musafiri doar după ce Ana făcea ordine în apartament.
Vineri, soțul a anunțat că în weekend avea de gând să se odihnească.
— Sâmbătă merg la Robert să văd mașina, apoi intrăm într-un bar. Duminică vreau să dorm până târziu și să văd meciul.
— Și când te ocupi de baie?
— Iar începi cu asta.
— Încă e murdară de la cizmele tale.
— Ia un burete și șterge.
— Tu ai lăsat mizeria asta.
— Acum o să stabilim cine a lăsat fiecare picătură?
Ana a propus să împartă curățenia: ea urma să facă ordine în bucătărie și dormitor, iar Mihai să spele baia și să dea cu aspiratorul în sufragerie.
— În ziua mea liberă? — s-a revoltat soțul. — Nu muncesc cinci zile ca să umblu apoi cu cârpa în mână.
— Și eu muncesc cinci zile.
— Atunci faci curat seara, după serviciu.
— De ce eu?
— Pentru că tu vrei curățenie perfectă.
Nu era vorba despre curățenie perfectă. În coș zăceau prosoape umede, din cauza cărora apăruse un miros neplăcut. Chiuveta era acoperită de urme de săpun, iar lângă vasul de toaletă Mihai lăsase ambalaje goale de produse pentru bărbierit.
Ana a hotărât să nu mai atingă nimic. Și-a pus la uscat doar propriul prosop și a încetat să mai strângă de pe jos lucrurile soțului ei.
Până sâmbătă, baia devenise și mai murdară. Mihai a făcut duș, și-a aruncat hainele ude lângă mașina de spălat și a șters spuma de pe oglindă cu palma.
— Nu mai ai șosete curate, i-a spus el la micul dejun.
— Rufele tale sunt în coș.
— De ce nu le-ai pus la spălat?
— Pentru că am convenit să împărțim treburile casei.
— Eu n-am convenit nimic.
— Tocmai de aceea lucrurile tale stau acolo unde le-ai lăsat.
Mihai și-a numit soția meschină. Apoi a scos din dulap șosete noi, cumpărate din timp, și a plecat la Robert.
Ana nu și-a petrecut sâmbăta făcând curățenie. S-a întâlnit cu o prietenă, a mers la cumpărături și seara a văzut un film. Mihai s-a întors acasă după miezul nopții. Pe hol și-a lăsat geaca udă pe un scaun, iar pantofii în mijlocul trecerii.
Dimineața, soțul a constatat că baia tot nu fusese spălată.
— Ai stat acasă toată ziua ieri și n-ai făcut nimic?
— N-am fost acasă aproape până seara.
— Și seara?
— M-am odihnit.
Mihai a zâmbit ironic.
— De ce ai tu nevoie să te odihnești?
Ana nu a răspuns. Și-a făcut o cafea și a deschis geamul. Din baie se simțea deja miros de umezeală.
— Astăzi facem totuși curat în apartament, a spus ea. Tu începi cu baia.
— Peste o oră începe meciul.
— Înregistrarea nu pleacă nicăieri.
— Vreau să-l văd în direct.
— Atunci spală acum. E, cum spui tu, treabă de cinci minute.
Mihai a intrat în baie, dar nu ca să facă curat. A dat drumul la duș, a lăsat iar apă pe podea și a folosit ultimul prosop curat. După aceea s-a bărbierit, fără să clătească firele de păr din chiuvetă.
Ana stătea în ușă și îl privea.
— Faci intenționat și mai multă mizerie?
— Doar mă spăl în propria mea casă.
— Ai terminat, ia soluția de curățat și pune totul în ordine.
— Nu-mi da tu ordine.
A smuls prosopul din cui, și-a șters fața și l-a aruncat direct în băltoaca de lângă cadă.
— Ridică-l.
— Se usucă singur.
— O să înceapă să miroasă ca celelalte.
— Atunci îl speli tu.
Ana a arătat spre urmele murdare, firele de păr din chiuvetă și podeaua udă.
— Nu voi mai curăța eu asta.
Mihai se îndrepta deja spre sufragerie. Auzind cuvintele soției, s-a oprit, s-a întors și a împins prosopul cu piciorul spre perete.
— Dacă nu-ți place baia murdară, spal-o! Eu nu am de gând să-mi pierd weekendurile cu asemenea prostii! — a declarat Mihai, aruncând prosopul ud pe podea…
Ana s-a uitat la prosopul ud, apoi și-a îndreptat privirea spre soțul ei.
— Bine. Nici eu nu-mi voi mai pierde weekendurile cu asemenea prostii.
Mihai a zâmbit ironic, convins că soția urma totuși să ia cârpa. Dar Ana a pășit peste prosop, și-a luat produsele cosmetice din baie și le-a dus în dormitor.
— Unde duci toate lucrurile astea?
— Ca lucrurile mele să nu stea printre mizeria ta.
— Peste o oră te liniștești și faci curat.
— Vedem.
Mihai s-a întors la televizor. Ana și-a luat geanta și a plecat la sala de sport din apropiere. De mult voia să reia antrenamentele, însă în fiecare weekend găsea treburi de făcut în casă. După antrenament, a făcut liniștită duș în vestiarul curat, și-a uscat părul și s-a întâlnit cu prietena ei, Marta.
Ana a ajuns acasă seara. Mihai stătea tot întins pe canapea. Pe măsuța de cafea erau farfurii, o sticlă goală și un bol cu firimituri.
— Unde ai fost? a întrebat el.
— La sala de sport.
— Și baia?
— A rămas tot acolo.
— Chiar ai hotărât să nu o speli?
— Da.
— Bine. Să vedem cât reziști.
A doua zi, Ana a clătit rapid cabina de duș înainte să o folosească, a șters doar o porțiune mică de podea și și-a dus din nou prosopul în dormitor. Prosoapele lui Mihai au continuat să stea într-o grămadă udă. El a călcat de câteva ori pe ele, le-a împins cu piciorul spre mașina de spălat, dar nu le-a ridicat.
Până seara, mirosul de umezeală s-a intensificat.
— Miroase urât în baie, a anunțat Mihai.
— Am observat.
— Trebuie spălate prosoapele.
— Spală-le.
— Nu știu ce program să aleg.
— Totul e indicat pe panou.
— Complici lucrurile intenționat.
— Nu. Doar că nu mă mai prefac că un bărbat adult nu e în stare să apese două butoane.
Mihai a adunat prosoapele și le-a aruncat în mașina de spălat. A pus prea mult detergent, a ales un program scurt și s-a dus să se uite la televizor. După jumătate de oră, a început să iasă spumă de sub ușița mașinii.
— Ana! a strigat el. — S-a întâmplat ceva aici!
Ea a intrat în baie și a văzut spuma albă pe podea.
— Cât detergent ai pus?
— Un pahar plin.
— Pentru câteva prosoape?
— De unde să știu eu?
— Din instrucțiuni.
— Oprește-o repede!
Ana i-a arătat cum să oprească programul și să pornească o clătire suplimentară, însă nu a șters podeaua.
— E apă peste tot! s-a revoltat Mihai. — Se infiltrează la vecinii de jos.
— Atunci ia cârpa.
A fost nevoit să adune spuma aproape o oră, să clătească prosoapele de câteva ori și să spele podeaua. După ce a terminat, Mihai a declarat că baia era acum curată.
— Chiuveta și cada sunt tot murdare, a observat Ana.
— Am făcut deja destul.
— Atunci restul mai așteaptă.
Luni, soții au plecat la serviciu fără să schimbe nimic. Marți, Mihai și-a spălat iar încălțămintea de lucru în baie și a lăsat bulgări de noroi lângă scurgere. Miercuri s-a bărbierit și și-a scuturat firele de păr direct pe podea.
Ana fotografia fiecare urmă nouă de murdărie. Nu ca să se certe, ci ca să nu înceapă ea însăși să se îndoiască dacă soțul chiar îi disprețuia într-atât munca.
Joi, Mihai a anunțat că sâmbătă urmau să vină Robert și Daniel la el ca să vadă meciul.
— Te anunț din timp, ca să apuci să faci curat, a spus el.
— Nu voi face curat.
— Nu mă face de rușine în fața oamenilor.
— Dacă îți e rușine de murdăria pe care ai lăsat-o tu, spală baia.
— Musafirii vor sta în sufragerie.
— Mai devreme sau mai târziu, cineva va vrea să meargă la toaletă.
Mihai a răspuns că nimeni nu avea să examineze baia cu lupa. Totuși, vineri seara a privit-o mai atent. Pe chiuvetă apăruse un strat cenușiu, oglinda era plină de stropi, iar lângă cadă zăcea o grămadă de prosoape care nu mai erau deloc proaspete.
— Ana, lasă principiile. Spală repede și după aceea fă ce vrei.
— Angajează o femeie de serviciu.
— Nu am de gând să plătesc pentru ceva ce soția poate face gratis.
— Atunci fă tu gratis.
Sâmbătă dimineața, Mihai s-a limitat să adune prosoapele în coș și să tragă perdeaua de la cadă. A încercat să șteargă murdăria de pe chiuvetă cu hârtie igienică, dar doar a întins depunerile.
Prietenii au venit după-amiază. Ana stabilise dinainte să se întâlnească cu Marta și a plecat de acasă.
În timpul meciului, Robert a cerut într-adevăr să folosească baia. Când s-a întors, a întrebat:
— Sunteți în renovare?
— Nu. De ce întrebi?
— Cada e plină de urme murdare, iar lângă chiuvetă pare că și-a curățat cineva încălțămintea.
Mihai a încercat să glumească.
— Ana a intrat în grevă.
— Și tu ți-ai pierdut mâinile? a întrebat Daniel.
— Ea exagerează. Pe mine nu mă deranjează mizeria asta.
— Atunci de ce ai tras perdeaua și ai ascuns prosoapele?
Robert a râs, dar lui Mihai nu-i ardea de glume. A început să explice că muncea mult și avea dreptul să se odihnească în weekend.
— Și Ana muncește, a remarcat Daniel.
— Acum sunteți toți de partea ei?
— Nu există tabere aici. Doar că e ciudat să te lauzi că nu poți să-ți speli propria baie.
După meci, Mihai și-a condus prietenii și a sunat-o imediat pe soția lui.
— Ai lăsat intenționat totul așa ca să mă umilești!
— Nici măcar nu am fost acasă.
— Știai că vin musafiri.
— Și tu știai.
— Acum Robert o să povestească tuturor.
— Atunci, data viitoare, faci curat înainte să vină.
Când Ana s-a întors, Mihai stătea în bucătărie mai posomorât decât de obicei. I-a cerut soției să pună imediat baia în ordine.
— Nu.
— Atunci chem o femeie de serviciu și scad banii din partea ta de buget.
— Îi scazi din partea ta. Femeia de serviciu va curăța mizeria ta.
— Locuim împreună.
— Exact. De aceea și responsabilitățile sunt comune.
Ana a pus în fața lui o foaie de hârtie. Pe ea erau trecute principalele treburi din casă: bucătăria, baia, podelele, spălatul rufelor, cumpărăturile și gătitul.
— Alege jumătate.
— Nu sunt un școlar care să primească un program.
— Atunci există a doua variantă: angajăm pe cineva și plătim jumătate-jumătate.
— Nu vreau să plătesc.
— Rămâne prima variantă.
Mihai a refuzat să aleagă. A spus că Ana încerca să-i dea ordine și s-a dus să doarmă pe canapea.
A doua zi, baia i-a fost necesară chiar lui. După serviciu, Mihai trebuia să meargă la ziua de naștere a unui coleg. A scos o cămașă curată, și-a pregătit pantofii și s-a dus să facă duș. Când a văzut cada murdară, pentru prima dată nu a mai putut pretinde că totul îi convenea.
Mihai a luat soluția de curățat, un burete și a început să frece urmele de la cizme. Noroiul uscat nu dispărea dintr-o singură mișcare. A trebuit să aplice soluția de mai multe ori, să aștepte și să frece. Apoi a spălat chiuveta, oglinda și podeaua.
Treaba i-a luat aproape o oră.
Ana stătea în sufragerie și citea. Mihai a ieșit din baie ud și iritat.
— Acum e curat.
— Bine.
— Și atât? Nici măcar nu te uiți?
— Mă uit când merg să mă spăl.
El se aștepta la laude pentru ceva ce Ana făcuse în fiecare săptămână, ani de zile. Dar soția nu avea de gând să transforme o responsabilitate obișnuită a unui adult într-o faptă eroică.
Seara, ea a intrat în baie. Era într-adevăr curată, deși Mihai uitase să șteargă polița și nu strânsese produsele.
— E bine? a întrebat el de pe hol.
— Mult mai bine.
— Vezi? Pot să fac curat dacă vreau.
— Nu m-am îndoit niciodată că poți. Doar că ai considerat timpul tău mai important decât al meu.
Fraza aceasta l-a făcut pe Mihai să tacă.
Câteva zile mai târziu, a ales totuși responsabilități de pe listă. A acceptat să curețe baia și să dea cu aspiratorul, iar Ana a rămas cu bucătăria și spălatul rufelor. Cumpărăturile le făceau pe rând, iar găteau în funcție de program.
În primele săptămâni, Mihai uita mereu. O dată nu a spălat baia timp de două săptămâni și a întrebat din nou de ce apăruseră urme pe suprafețe.
— Pentru că nu ai spălat-o.
— Puteai să-mi amintești.
— Foaia e lipită pe frigider.
A trebuit să facă ordine într-o seară din timpul săptămânii, pierzând timpul pe care l-ar fi petrecut în fața televizorului. După aceea, Mihai a început să-și pună alarme în telefon.
Treptat, a observat lucruri care înainte păreau să apară de la sine: prosoape curate, coșul de rufe gol, podeaua spălată, soluțiile cumpărate înainte ca cele vechi să se termine.
Într-o sâmbătă, Ana s-a întors acasă și a văzut că baia fusese deja spălată.
— Vine iar Robert? a întrebat ea.
— Nu. Pur și simplu era rândul meu.
Era prima dată când Mihai făcea curat nu din cauza musafirilor, a rușinii sau a unei certuri.
Ana nu a făcut din asta o sărbătoare, dar a zâmbit.
Prosoapele ude nu au mai stat pe podea cu săptămânile. Dacă Mihai scăpa unul, îl ridica și îl punea la uscat. Iar cizmele de lucru a început să le spele într-un lighean special și să clătească imediat cada.
Tot nu i-a plăcut curățenia. Nici Anei nu-i plăcea.
Dar acum amândoi își petreceau o parte din weekend ocupându-se de ea.
Pentru că o baie murdară nu era o „prostie de femeie”, ci o încăpere comună, folosită de doi oameni.
Iar dreptul la odihnă nu putea aparține doar celui care aruncase primul prosopul ud pe podea.
