— Sâmbătă vei merge să faci curățenie după renovare la șeful meu — i-am spus deja că soția mea nu va refuza! — a anunțat Toma, întinzându-i adresa…
Ana a aflat întâmplător despre planurile soțului ei. Joi seara a intrat în bucătărie și l-a auzit pe Toma vorbind la telefon.
— Desigur, domnule Claudiu, rezolvăm totul… Nu, nu e nevoie să căutați pe altcineva… Soția mea e foarte atentă, va curăța ea… Bani? Vai, dar doar nu suntem străini…
Când a văzut-o pe Ana, s-a întors spre fereastră și a început să vorbească mai încet. Un minut mai târziu a încheiat apelul și, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, a întrebat:
— Mai durează mult cina?
— Cu cine vorbeai?
— Cu șeful meu.
— Și ce anume trebuie să curăț eu?
Toma s-a strâmbat:
— Trebuia neapărat să asculți?
— Am intrat în propria mea bucătărie. Tu însuți ai spus: „Soția mea va curăța”.
— Îți explic mai târziu. Acum mi-e foame.
Ana l-a privit, dar nu a continuat discuția. În cuptor se cocea peștele, iar pe aragaz fierbeau cartofii. S-a întors la cină, hotărând că Toma avea să-i spună singur.
Nu i-a spus.
După masă, și-a lăsat farfuria pe masă și s-a dus să se uite la televizor. Ana a strâns bucătăria, a încărcat mașina de spălat vase și abia atunci a observat, lângă telefonul soțului, o fotografie a unei încăperi. În imagine era o cameră mare după renovare: podeaua era acoperită de praf alb, lângă pereți stăteau saci, iar ferestrele erau murdărite cu material de construcții.
— Toma, ce este asta?
El s-a întors fără tragere de inimă în bucătărie.
— Apartamentul lui Claudiu. Renovarea e aproape gata.
— Și ce legătură are cu mine?
— Ți-am spus, vorbim mai târziu.
— Vorbim deja.
Toma și-a luat telefonul și s-a așezat la masă.
— Claudiu se plângea că firma de curățenie a cerut prea mult. I-am spus că nu e nimic complicat și că poți să-l ajuți.
— De ce ai spus asta?
— Pentru că voiam să-i fac omului o favoare.
— Cu mâinile mele?
— Nu dramatiza. Îl ajuți o singură dată, nu pățești nimic.
Ana nici nu și-a găsit imediat un răspuns. Lucra ca recepționeră la un centru medical, se trezea cinci zile pe săptămână la cinci și jumătate, iar vinerea rămânea adesea până târziu seara. Sâmbăta era singura zi în care putea să doarmă mai mult, să facă cumpărături și să pună la punct propriul apartament.
Toma știa foarte bine asta.
— Îți imaginezi măcar ce înseamnă curățenia după renovare? — l-a întrebat ea.
— Ștergi praful, speli podeaua.
— În fotografie, apartamentul e acoperit de materiale de construcții. Acolo sunt necesare soluții speciale, un aspirator și câțiva oameni.
— Claudiu a spus că suprafața nu e mare.
— Cât de mare e?
— Nu l-am întrebat.
— Câte camere sunt?
— Ce importanță are?
— Are mare importanță. Ai acceptat în locul meu fără să afli nici măcar volumul de muncă.
Toma a început să se enerveze:
— Tu ai mereu nevoie de motive ca să refuzi. O soție normală ar fi înțeles că pentru mine e important.
— De ce?
— Claudiu alege șeful noului departament. Dacă arăt că se poate conta pe mine, își va aminti.
— În ce fel faptul că eu fac curățenie dovedește că se poate conta pe tine?
— I-am găsit o soluție la problemă.
— Nu. Ai pus problema lui în cârca mea.
Toma a zâmbit ironic și s-a întors în sufragerie. După felul în care arăta, Ana a înțeles că el considera discuția încheiată.
Vineri dimineață a deschis din nou subiectul.
— Sâmbătă nu merg nicăieri. Sună-l pe Claudiu și anunță-l.
— E prea târziu să mai refuz.
— Ai acceptat fără mine. Refuză tu.
— Nu o să mă fac de râs în fața șefului.
— Atunci du-te și fă tu curățenie.
— Am alte planuri.
S-a dovedit că Toma intenționa să ia mașina din service dimineața, iar după-amiază să se întâlnească cu colegii la un bar unde se vedeau meciuri. Nu avea de gând să anuleze întâlnirea pentru favoarea pe care chiar el i-o promisese șefului.
— Deci programul tău de sâmbătă nu poate fi schimbat, însă de al meu ai dispus deja?
— Nu începe să numeri orele. Eu muncesc zilnic pentru familie.
— Și eu muncesc.
— Tu stai la recepție și răspunzi la telefoane.
Ana a strâns cana în mâini. Toma nu îi văzuse niciodată o zi de muncă, dar o numea cu siguranță ușoară. Nu știa câți vizitatori conflictuali trebuia să calmeze, cât de des o rugau colegii să rămână peste program și de ce o durea spatele după zece ore în picioare.
— În cazul ăsta, angajează o femeie de serviciu și plătește-o, — a spus Ana.
— Claudiu tocmai la asta voia să economisească.
— Iar eu trebuie să fac gratis munca a câtorva oameni?
— Nu a câtorva. Exagerezi mereu.
Toma a plecat, lăsând în urmă o cană și firimituri. Peste o jumătate de oră, Ana a primit un mesaj de la un număr necunoscut:
„Bună dimineața. Sunt Claudiu. Toma a spus că veți veni sâmbătă la ora opt. Ar fi de dorit să terminați până seara, duminică vine mobila.”
Au urmat opt fotografii.
Apartamentul nu era deloc mic. În imagini, Ana a numărat patru camere, două băi și un balcon lung, închis cu geamuri. Pe ferestre mai erau urme de tencuială, podeaua era acoperită de adeziv uscat, iar în baie stăteau saci cu deșeuri de construcții.
La ultima fotografie, Claudiu a adăugat:
„Toma m-a asigurat că veți aduce tot ce este necesar. Luați cheile de la portar.”
Ana a recitit mesajul de câteva ori. Toma nu doar că îi promisese ajutorul. Prezentase lucrurile de parcă soția lui ar fi avut echipament profesional și experiență în curățenia de după renovare.
Și-a sunat soțul.
— I-ai spus șefului tău că voi aduce soluții și echipament?
— Ia aspiratorul nostru.
— Nu poți aduna praful de construcții cu un aspirator obișnuit. Se va strica.
— Atunci cu mătura.
— Sunt o sută patruzeci de metri pătrați acolo.
— De unde știi?
— Mi-a trimis Claudiu fotografiile.
Toma a tăcut puțin.
— Înseamnă că deja te așteaptă. Cu atât mai neplăcut ar fi să refuzi.
— I-ai spus că sunt femeie de serviciu profesionistă?
— Am spus că știi să faci curățenie bine.
— De ce e convins că am echipament?
— Probabil a presupus el.
Ana nu l-a crezut. Toma își înfrumuseța mereu propriile posibilități în fața superiorilor, însă acum, pentru prima dată, o folosea pe ea în acest scop.
— Îi voi scrie lui Claudiu că s-a produs o eroare.
— Nici să nu te gândești! — i-a răspuns el tăios. — Îmi vei strica relația cu șeful.
— Tu ai stricat-o când ai început să faci promisiuni în numele meu.
— E doar o zi.
— Atunci petrece-o tu acolo.
Toma i-a închis telefonul.
La centrul medical, vinerea a fost deosebit de grea. O recepționeră se îmbolnăvise, așa că Ana a trebuit să răspundă simultan la telefoane, să înregistreze pacienții și să reprogrameze consultațiile. La finalul turei, visa doar la un duș fierbinte și la somn.
Înainte să plece, șefa i-a cerut să mai rămână puțin.
— Ana, luni se deschide un cabinet suplimentar. Trebuie să pregătim documentele și să verificăm programul medicilor. Ați putea veni mâine pentru patru ore? Vă plătim ore suplimentare.
Ana a acceptat. Era muncă reală, pentru care urma să fie plătită, iar cu ea se vorbise direct.
I-a scris imediat lui Toma:
„Mâine lucrez de la nouă la unu. Nu merg la Claudiu. Anunță-l astăzi.”
Soțul nu a răspuns.
Când Ana a ajuns acasă, în hol era o găleată veche de plastic. Înăuntru erau bureți, mănuși de cauciuc, două cârpe și o sticlă aproape goală de soluție pentru podele.
Toma stătea în bucătărie cu mama lui, Elena. În fața lor erau ceaiul și un tort cumpărat din oraș.
— Iat-o și pe ea, — a spus soacra. — Toma mi-a povestit cum îl lași baltă.
Ana și-a dat jos paltonul.
— Iar el v-a povestit că, fără să mă întrebe, mă trimite să fac gratis curățenie în apartamentul șefului lui?
— O dată poți să-ți ajuți soțul, — a răspuns Elena. — Mai ales dacă de asta depinde promovarea lui.
— De promovarea lui ar trebui să depindă munca lui, nu cât de bine curăț eu toaleta altcuiva.
Toma a lovit ușor cana cu lingurița:
— Nu vorbi așa în fața mamei.
— Dar să discuți cu mama ta despre refuzul meu e în regulă?
— Ea înțelege ce înseamnă sprijinul în familie.
Elena a declarat că, în tinerețe, își ajutase soțul în toate. Pregătea gustări pentru superiorul lui, îi primea colegii și, o dată, avusese grijă o săptămână întreagă de copiii șefului său.
— Și ce ați primit pentru asta? — a întrebat Ana.
Soacra a rămas descumpănită.
— Nu despre folos e vorba.
— Toma vorbește tocmai despre folos. El promite munca mea gratuită pentru promovarea lui.
Soțul s-a înroșit la față:
— Nu am spus că promovarea e garantată!
— Atunci pentru ce ar trebui să-mi petrec sâmbăta în praf de construcții?
— Pentru mine.
— Și tu ce vei face mâine pentru mine?
Toma a tăcut.
Ana a spus că dimineață merge la centrul medical. Soțul a declarat imediat că putea anula.
— Claudiu te așteaptă la opt. Până la apartamentul lui faci patruzeci de minute.
— Am refuzat deja.
— Mie mi-ai refuzat. Lui, nu.
— Pentru că tu ai făcut înțelegerea cu el.
Toma a scos din buzunar o foaie împăturită. Pe ea erau scrise adresa, codul de la intrare și numărul apartamentului. Mai jos, Claudiu adăugase o listă: ferestre, uși, două băi, bucătărie, balcon, podele și evacuarea deșeurilor de construcții.
— Acolo e muncă pentru câteva zile, — a spus Ana.
— Dacă nu tragi de timp, termini până seara.
— Și tu cu ce te vei ocupa?
— Ți-am spus deja: service-ul și întâlnirea.
— Anulează întâlnirea și vino cu mine.
— Mi-ar fi jenă să apar la șeful meu cu o găleată.
Ana l-a privit neîncrezătoare.
— Deci ție îți e rușine să faci curățenie, dar nu îți e rușine să mă trimiți pe mine?
— Nu răstălmăci. Claudiu știe că se va ocupa o femeie de asta.
— Ce femeie?
Toma și-a ferit privirea. Ana a înțeles imediat că îi spusese șefului mult mai mult decât voia să recunoască.
— Ce i-ai spus exact despre mine?
— Nimic deosebit.
— Toma.
Elena a intervenit și i-a cerut fiului să nu se justifice. După spusele ei, Ana făcea intenționat scandal ca să-și arate firea.
— Dacă refuză acum, — a adăugat soacra, — Claudiu va crede că tu nu îți ții cuvântul.
— Dar nu a fost cuvântul lui, — a răspuns Ana. — Este timpul meu și munca mea.
Toma s-a ridicat brusc de la masă. A luat găleata, a pus-o în fața soției și a așezat deasupra foaia cu adresa.
— Sâmbătă vei merge să faci curățenie după renovare la șeful meu — i-am spus deja că soția mea nu va refuza! — a anunțat Toma, întinzându-i adresa…
Ana s-a uitat la găleată și la foaia cu adresa, dar nu a luat nici una, nici alta.
— Ia-le de aici.
— Nu începe iar, — a spus Toma iritat. — Mâine te trezești la șapte. Îți chem un taxi, ca să nu cari aspiratorul în autobuz.
— Nu m-ai auzit bine. Nu merg nicăieri.
Elena și-a strâns buzele:
— Din cauza încăpățânării tale, îi vei distruge cariera fiului meu.
— Cariera lui Toma trebuie, dintr-un motiv sau altul, construită de mine, curățând gratis apartamentele altora.
— Claudiu nu e un străin. E șeful lui.
— Pentru mine este un om străin.
Toma a luat foaia și i-a îndesat-o în mână Anei.
— Mi-am dat cuvântul!
— Atunci ține-te tu de el.
Ea a pus adresa înapoi pe masă. Toma a făcut un pas spre ea și și-a coborât vocea:
— Înțelegi cum o să arăt dacă mâine nu vine nimeni?
— Exact cum arată un om care a promis munca altcuiva fără permisiune.
— I-am spus lui Claudiu că tu însăți te-ai oferit să ajuți.
Ana a încremenit.
— Ce?
— Ce mai contează acum? Deja se bazează pe tine.
— L-ai mințit că a fost ideea mea?
— Voiam ca totul să sune normal.
— Și ce altceva i-ai mai spus?
Toma și-a ferit privirea.
Ana și-a amintit mesajul lui Claudiu: „Toma m-a asigurat că veți aduce tot ce este necesar”. Șeful lui considera, fără îndoială, că ea avea legătură cu serviciile profesionale de curățenie.
— I-ai spus că mă ocup de curățenie profesională?
— Nu chiar.
— Răspunde.
— I-am spus că mai iei uneori lucrări particulare.
Elena s-a uitat pe neașteptate la fiul ei:
— Dar Ana lucrează la centrul medical.
— Claudiu nu trebuie să știe toate detaliile.
— M-ai prezentat ca pe o femeie de serviciu care muncește gratis pentru șeful tău?
— Nu te-am prezentat așa. Nu e nimic rușinos în curățenie.
— Atunci de ce ție îți e jenă să apari la el cu o găleată?
Toma nu a răspuns nimic.
Ana și-a scos telefonul și a deschis conversația cu Claudiu.
— Acum îi explic eu că nu iau niciun fel de lucrări particulare, nu am echipament și că tu ai inventat totul.
Toma a încercat să-i smulgă telefonul, dar ea s-a dat înapoi.
— Nici să nu îndrăznești să-i scrii!
— De ce? Ți-e teamă că va afla adevărul?
— Nu înțelegi cum funcționează lucrurile la serviciu. Cu șefii nu se vorbește atât de direct.
— Dar poți să minți în numele soției tale?
— Eu fac totul pentru familia noastră!
— Nu. Pentru familia noastră ai fi putut să muncești cinstit. Tu ai hotărât să-ți câștigi promovarea dăruindu-i șefului meu weekendul liber.
Ana a intrat în dormitor și a încuiat ușa. Toma a mai cerut câteva minute să deschidă, apoi el și mama lui au vorbit despre ea suficient de tare încât să audă fiecare cuvânt.
Elena o numea egoistă pe noră. Toma se plângea că Ana nu îl sprijină niciodată în momentele importante. Niciunul dintre ei nu și-a amintit că ea muncise toată săptămâna și că a doua zi trebuia să vină suplimentar la serviciu.
Ana i-a scris lui Claudiu:
„Bună seara. Vă rog să mă scuzați pentru mesajul târziu. S-a produs o neînțelegere. Nu mă ocup de curățenie profesională și nu mi-am oferit serviciile. Mâine lucrez la centrul medical și nu pot veni. Toate înțelegerile au fost făcute de Toma fără știrea mea.”
A recitit textul și l-a trimis.
Răspunsul a venit după cinci minute:
„Toma mi-a spus că dumneavoastră ați vrut chiar dvs. să preluați această lucrare, ca mulțumire pentru ajutorul pe care l-am dat familiei dumneavoastră. Am înțeles eu greșit situația?”
Ana a simțit cum i se răcește totul înăuntru.
Claudiu nu le oferise niciun ajutor familiei.
„Despre ce ajutor este vorba?” l-a întrebat ea.
Șeful nu a răspuns mult timp. Apoi a trimis:
„Presupun că este mai bine să discutați asta cu Toma. În privința curățeniei, am înțeles tot. Nu vă voi mai deranja.”
Ana a ieșit din dormitor. Elena se pregătea deja să plece, iar Toma punea tortul în frigider.
— Ce ajutor i-a oferit Claudiu familiei noastre?
Mâna soțului a rămas nemișcată.
— Ce i-ai scris?
— Răspunde la întrebare.
— Totuși ai luat legătura cu el?
— Este convins că voi face curățenie gratis în apartamentul lui drept mulțumire pentru un anumit ajutor. Ce i-ai spus?
Elena își muta privirea de la fiu la noră.
— Toma, despre ce vorbește?
— Despre nimic. Claudiu a înțeles totul greșit.
— Atunci explică-i corect.
Cu câteva luni în urmă, Toma îi ceruse șefului un avans din salariu. Anei i-a spus că banii erau necesari pentru repararea mașinii. Acum a ieșit la iveală că lui Claudiu îi fusese dată o altă explicație.
— I-am spus că ai nevoie de un tratament scump, — a recunoscut el fără chef.
— Ce tratament?
— Nu contează. Trebuia să explic de ce îmi trebuie banii.
— Ai luat bani de la șeful tău folosindu-te de boala mea inventată?
— Nu era un cadou, ci un avans. I-am restituit totul din salariu.
— De ce ar trebui atunci să-i mulțumesc eu?
— Claudiu mi-a amintit, la un moment dat, că m-a ajutat. I-am oferit ajutorul cu apartamentul ca să închid subiectul.
Ana nu putea să creadă ce auzea.
— Mi-ai inventat o boală, ai luat un avans, l-ai cheltuit pe mașina ta, iar acum mă trimiți pe mine să-ți achit recunoștința?
— Nu vorbi de parcă aș fi furat banii.
— Mi-ai folosit numele și ai mințit de două ori.
— Mașina ne trebuie amândurora.
— Eu merg cu autobuzul.
Elena a intervenit:
— Banii au fost deja returnați. De ce să umfli acum trecutul?
— Pentru că fiul dumneavoastră continuă să plătească pentru deciziile lui cu timpul meu.
Toma și-a luat geaca și a ieșit să-și conducă mama. S-a întors după douăzeci de minute, nu s-a uitat la Ana și s-a încuiat în sufragerie.
Dimineața, ea s-a trezit la șapte, a luat micul dejun liniștită și a început să se pregătească pentru centrul medical. Găleata era încă lângă ușă.
Toma a apărut pe hol, deja îmbrăcat.
— Claudiu a găsit o firmă de curățenie. Au cerut aproape 2.500 de lei.
— E un preț normal pentru un apartament ca acela.
— Dacă nu făceai atâta scandal, îl puteam scuti de banii ăștia.
— Nu noi. El.
— Claudiu m-a chemat de dimineață la o discuție.
— Spune adevărul.
— Care adevăr? Că soția mea a refuzat să ajute o zi un om care ne-a dat bani?
— Ție. Ție ți-a dat bani.
— Suntem căsătoriți, deci totul e comun.
— E uimitor cum datoriile tale sunt comune, iar deciziile sunt mereu personale.
Toma i-a ordonat măcar să meargă cu el și să-și ceară personal scuze. Ana a refuzat.
— Mi-am cerut deja scuze pentru neînțelegerea pe care ai creat-o tu.
— Din cauza ta pot pierde promovarea.
— Dacă promovarea depindea de curățenia gratuită a apartamentului șefului, atunci nu era o promovare, ci plata unei favori.
A plecat de acasă, lăsându-l pe Toma lângă găleata inutilă.
La centrul medical, Ana a încercat să se concentreze asupra muncii. În cele patru ore, a pregătit documentele, a verificat programul și a ajutat la mutarea echipamentului în noul cabinet. Șefa i-a mulțumit și i-a înregistrat imediat plata pentru orele suplimentare.
Telefonul rămăsese tot timpul pe silențios. După tură, Ana a văzut șapte apeluri nepreluate de la Toma și un mesaj de la Claudiu:
„Vă rog să mă scuzați pentru situația de ieri. Nu știam că Toma a făcut înțelegerea fără acordul dumneavoastră. Echipa profesionistă lucrează deja. Nu mai aveți nicio obligație față de mine.”
Ana a răspuns scurt: „Mulțumesc.”
După câteva minute, a sunat-o Toma.
— Ești mulțumită?
— De ce?
— Claudiu m-a scos de la prezentarea noului departament.
— Pentru că nu m-am dus să-i curăț apartamentul?
— A spus că nu-mi poate încredința un departament dacă fac înțelegeri în numele altor oameni și ascund detalii importante.
— Deci nu era vorba despre curățenie.
— Nu te preface. Dacă tăceai și făceai ce ți-am cerut, nu se întâmpla nimic.
— Dacă nu mințeai, nici nu se întâmpla nimic.
— Vino acasă. Trebuie să vorbim.
Ana a închis apelul.
Când a intrat în apartament, Toma stătea la masa din bucătărie. Găleata dispăruse, însă în fața lui era o conversație tipărită cu șeful său.
— Claudiu mi-a cerut o explicație scrisă, — a spus el. — Ajută-mă să o formulez astfel încât să pară o neînțelegere obișnuită.
— Nu a fost o neînțelegere.
— Ți-am transmis greșit cererea lui.
— Nu mi-ai transmis o cerere. Ai anunțat o decizie.
— Dacă scriu adevărul, promovarea va ajunge sigur la Marius.
— Scrie adevărul și răspunde pentru faptele tale.
Toma a lovit masa cu palma:
— Îți face plăcere să mă vezi pierzând șansa de a câștiga mai mult?
— Mie îmi face rău să văd că, și acum, vrei să mă folosești iar ca să eviți consecințele.
— Am făcut totul pentru bani pentru familie!
Ana s-a dus la dulap, a scos dosarul cu extrasele bancare și l-a pus în fața lui.
— Atunci hai să vedem câți bani ai pus tu în familie.
În ultimele luni, o parte semnificativă din salariul lui Toma se dusese pe mașină, prânzuri cu colegii și ieșiri la bar. Alimentele, utilitățile și cumpărăturile pentru casă erau plătite aproape în mod egal de cei doi soți. În același timp, treburile casei erau făcute în principal de Ana.
— Promovarea ta nu ar fi schimbat nimic, — a spus ea. — Ai fi găsit doar încă un motiv să consideri că timpul tău e mai valoros decât al meu.
— Acum ai început să numeri și banii?
— După ce i-ai oferit șefului munca mea gratuită, da.
Toma a început să se justifice. Spunea că într-o funcție de conducere ar fi putut primi bonusuri, că invitațiile la bar erau necesare pentru relații utile și că mașina îl ajuta să facă impresia potrivită. Fiecare explicație ducea la același lucru: el investea în propria imagine, iar familia trebuia să plătească.
Luni, Claudiu i-a încredințat într-adevăr conducerea noului departament lui Marius. Toma nu a fost concediat și nici retrogradat, însă a fost avertizat că o altă plângere asemănătoare va atrage măsuri disciplinare.
Seara, a venit acasă furios și a declarat că Ana i-a distrus cariera.
— Nu, — i-a răspuns ea. — Pur și simplu am refuzat să-ți ascund minciuna.
— O soție trebuie să fie de partea soțului.
— Chiar și atunci când soțul dispune de ea ca de o servitoare gratuită?
— Exagerezi iar.
— Atunci imaginează-ți situația inversă. Îi promit șefului meu că tu îi vei vopsi gratuit garajul sâmbătă. Spun că tu însuți te-ai oferit, cumpăr o pensulă și îți comunic asta vineri seara. Te-ai duce?
Toma a deschis gura, dar nu a spus nimic.
— Exact.
După acea discuție, Ana a încetat să mai îndeplinească promisiunile pe care soțul le făcea în numele ei, iar ea le afla ultima. Când Elena a avut nevoie să-i spele cineva geamurile, Toma s-a dus singur la mama lui. Când și-a invitat colegii la cină fără să-și anunțe soția, el a cumpărat alimentele și a gătit. Prima dată s-a indignat, a doua oară s-a certat, iar a treia oară a început să întrebe din timp.
Însă povestea cu Claudiu nu a schimbat doar regulile din gospodărie. Ana nu mai putea uita cât de ușor îi inventase soțul o boală, îi folosise numele și îi oferise munca drept mulțumire pentru banii pe care îi cheltuise pentru el însuși.
După câteva luni, s-au mutat separat. Toma a susținut până în ultima clipă că soția lui distruge căsnicia din cauza unei singure curățenii care nici măcar nu avusese loc.
— Nu e vorba despre curățenie, — i-a spus Ana, strângându-și lucrurile. — E vorba despre faptul că nu ai văzut diferența dintre o soție și o persoană cu care îți poți plăti promisiunile.
După plecarea ei, Toma a rămas singur în apartament. Acum spăla singur vasele, făcea cumpărăturile și se înțelegea cu mama lui în privința ajutorului. Iar dacă voia să impresioneze conducerea, trebuia să-și folosească propriile cunoștințe, propriul timp și propriile mâini.
Claudiu nu a mai cerut niciodată angajaților servicii personale. Mai târziu, Ana a aflat de la Marius că apartamentul după renovare necesitase într-adevăr munca a patru persoane, un aspirator industrial și aproape zece ore.
Cei aproape 2.500 de lei pe care Toma voia să-i economisească șefului pe seama soției s-au dovedit a fi prețul obișnuit pentru o muncă profesională grea.
Și abia atunci a devenit pe deplin evidentă toată nerușinarea promisiunii lui: nu cedase doar ziua liberă a altcuiva. Dispunea gratuit de o muncă pe care el însuși nu ar fi acceptat niciodată să o facă, nici măcar pe bani.
